Editorialul zilei

Publicarea informatiilor despre existenta dosarului Cristi Tabara a fost o decizie editoriala foarte complicata. Indiferent daca este vinovat sau nu, scandalul pe care-l genereaza un astfel de articol afecteaza iremediabil imaginea publica a celui implicat. Daca este vinovat, opinia publica trebuie sa fie informata, pentru a nu avea o imagine deformata asupra persoanei publice, in aceeasi masura model de comportament public si lider de opinie. Daca nu este vinovat, personajul implicat nu are nicio sansa sa ramana fara cicatrice dupa un astfel de scandal, care, aproape fara exceptie, scapa de sub control. Povestea ajunge in paginile tabloidelor. In total dispret pentru normele deontologice ale profesiei de jurnalist, acestea intra cu cizmele de cauciuc in viata intima, anihiland prezumtia de nevinovatie. Protagonistul este condamnat de opinia publica inainte ca instanta sa se pronunte, iar un eventual verdict favorabil in justitie nu poate inlatura prejudiciile de imagine suferite de acesta. Pe de alta parte, incarcatura emotionala din jurul acestui subiect este imensa. Era previzibil ca emotionalul va domina rationalul in dezbaterea publica. Cristi Tabara este tipul de vedeta opus starletelor frivole care domina viata mondena autohtona. O persoana erudita, absolvent de teologie - deci format intr-un mediu moral -, cu o imagine publica pozitiva si cu un capital de simpatie pe masura. Cand un ziar dezvaluie o acuzatie de viol la adresa unei astfel de persoane, reactia publica este usor de anticipat. In lipsa unei sentinte in justitie, oamenii se solidarizeaza cu vedeta lor preferata. Din acest motiv, publicarea unei astfel de informatii este extrem de riscanta pentru un ziar. Daca nu cantaresti foarte bine faptele, scandalul generat te poate ingropa. Credibilitatea se castiga cel mai greu si se pierde cel mai usor. Cu atat mai mult intr-o perioada in care credibilitatea presei romanesti este la cele mai scazute cote de dupa Revolutie. Responsabilitatea publicarii unor astfel de acuzatii este, in consecinta, foarte mare. Daca ar fi fost vorba doar despre o plangere penala, cazul lui Cristi Tabara nu s-ar fi regasit in paginile ziarului. Cu atat mai mult cu cat Romania este tara in care oricine reclama orice despre oricine. Au fost insa cateva lucruri care au inclinat balanta catre decizia publicarii. A contat evaluarea psihologului judiciar din care a reiesit ca fetita de 12 ani nu a avut un comportament disimulator in discutiile cu politistii. La fel de importanta a fost si declansarea cercetarii penale. Dupa verificarile preliminare, politia insa a lasat ancheta in mainile procurorilor. Publicarea acuzatiilor pe care fetita de 12 ani i le aduce lui Cristi Tabara nu inseamna invinovatirea implicita a acestuia. Cristi Tabara nu trebuie condamnat de opinia publica inainte ca justitia sa se pronunte. Dar nici nu trebuie aparat doar pentru simplul fapt ca este Cristi Tabara. Probitatea sa morala nu poate fi ridicata la rang de tabu. Este necesar ca opinia publica sa trateze rational acest caz care, daca se va dovedi real, este de o gravitate fara precedent. Am vazut multi apropiati ai vedetei TV care rosteau propozitia: ‘Cristi Tabara nu poate face asa ceva’. Am vazut ziare care, cu un cinism revoltator, au vrut sa speculeze comercial valul de simpatie la adresa lui Cristi Tabara. Am vazut ziaristi care aduceau in discutie aspecte irelevante. Care se intrebau de ce cazul a fost reclamat autoritatilor dupa atata vreme, de ce tocmai in saptamana de dinaintea nuntii vedetei TV. O astfel de atitudine inseamna a manipula opinia publica, a prezuma ca minora minte. Doar justitia poate stabili acest lucru. Pana la verdict, presa trebuie sa se abtina de la a derula anchete paralele.