Editorialul zilei

Toate birocratiile sunt la fel. Oamenii isi iau leafa, bifeaza sarcinile date de sefi, dar mai ales sunt foarte ocupati ca sa demonstreze cat sunt de utili. E la fel la Bucuresti, la Bruxelles sau la Washington. De ce trebuie sa plece FMI-ul acasa? Birocratiile sunt compatibile intre ele, se sprijina reciproc. Din condei ni s-a impus un deficit bugetar de 6,8 %. Cifra reprezinta media deficitelor din tarile europene. Nu sta in spatele ei niciun fel de calcul savant. E supta din deget. Imediat ce a fost emisa insa, ea se transforma intr-un fetis. Pentru a o atinge, orice metoda este permisa. Profesorii se uita in alta parte cand elevii trag droguri pe nas ca sa viseze frumos. Pentru respectarea acestei conditionari, investitiile publice s-au redus cu 22% in primul semestru al acestui an, fata de aceeasi perioada a anului trecut. In schimb, nu poti sa-ti dai afara protejatii politici si, astfel, cheltuielile de personal nu au scazut decat cu 4,5%. Acestora n-ai cum sa le tragi tata din gura, sursa de profit personal, cheltuielile de bunuri si servicii au scazut doar cu 1,7%. Altfel spus, nu avem decat 1,8 miliarde de dolari pentru investitii, dar cheltuim 7,3 miliarde de dolari cu birocratii si 3,9 miliarde de dolari ca sa le cream sursa de ciubuc. Intre timp, pentru ca trebuie incurajata lenea, subventiile au crescut si ele cu 6,3%. Totodata, statul se `imprumuta’ de la companii cu peste 1 miliard de dolari prin neplata facturilor si nereturnarea TVA. Iata cum, de la impunerea unei cifre arbitrare, se ajunge la un dezastru. Hranim birocratia si batem vaca pana moare ca sa dea mai mult lapte. Birocratii nu judeca. Aplica standarde si proceduri. Pot sa-mi spuna reprezentantii FMI de o mie de ori ca sunt de acord cu reducerea aparatului administrativ, cu vanzarea a ceea ce a mai ramas la stat, cu stimularea sectorului privat, daca de fapt conditionarile impuse nu fac decat sa cheltuiasca si bruma de energie care a mai ramas economiei romanesti. Nu sunt decat carja pe care se sprijina o administratie schioapa. Prelungesc cosmarul. Pe de alta parte, birocratii se pacalesc intre ei. In discutia cu oamenii de afaceri, intr-un limbaj diplomatic, ciumpalacii de la FMI dau de fapt vina pe imbecilitatea si lipsa de disciplina a elevului, iar pentru administratia impotenta - `asa ne-a recomandat FMI-ul’ e arma cu care isi apara ultima reduta. Si pentru unii, si pentru altii, importanta este imaginea publica. Nu e de mirare ca oameni cu capul pe umeri, ca de exemplu Mark Mobius, seful Templeton Investments, unul dintre cele mai mari grupuri de fonduri de investitii din lume, cu o valoare de peste 200 de miliarde de dolari, printre care si Fondul Proprietatea, ne spune politicos: `S-ar putea sa fie mai bine fara FMI...’. Ne apropiem de a doua faza a crizei. Lumea financiara oscileaza intre optimism exuberant, frica, neincredere si alarme de tot felul. Un lucru e cert. Epicentrul va fi de aceasta data Europa. Imprumuturile colosale in care administratiile si-au inglodat fara stirea lor contribuabilii pentru a le da iluzia prosperitatii ajung la scadenta. In urmatorii ani, autoritatile publice ale statelor europene au de platit catre finantatori trilioane de dolari. De aceea, guvernele sunt ingrijorate de sanatatea bancilor si nu le lasa sa cada. Cardasia se sprijina pe spinarea platitorului de taxe. Noi, saraci fiind, vom fi cei mai afectati de acest cutremur. In loc sa ne pregatim pentru a rezista cat mai bine, sa stimulam consumul intern prin micsorarea taxelor, prin simplificarea proceselor administrative si a legislatiei, prin libertatea de intreprindere, ne sinucidem lent. Inghitim pe nemestecate otravuri statistice in numele carora chinuim oamenii fara rost.